Viața după Uber: de ce nu aș mai merge cu taxi în România, boss

Percepția despre Uber în țara noastră mi se pare fascinantă. Utilizatorii nu ar renunța niciodată la ridesharing, în timp ce taximetriștii sunt mai supărați ca niciodată.

Serviciile de taximetrie din țara noastră, cu foarte mici excepții în anumite orașe, sunt o pacoste pentru utilizatori. Așa a fost de câteva decenii, iar situația în ultimii ani nu a făcut decât să devină și mai gravă. Partea incredibilă este că șoferi de taxi nu au nicio intenție să se schimbe, în timp ce utilizatorii au așteptat alternative umane cu mintea deschisă și portofelul plin.

Acest material nu este despre cine a plătit mai mult impozit în România dintre firmele de taxi din București și Uber. Au existat multe dezbateri în urmă cu aproximativ un an pe marginea subiectului și, din câte se pare, adevărul este undeva la mijloc. Totul a pornit în luna februarie 2018 de la un articol din conform căruia Uber a plătit impozit pe profit de trei ori mai mult decât primele nouă companii de taxi din București la un loc. O investigație Economica.net ne-a arătat că acel lucru este imposibil, mai ales că Uber activa la momentul respectiv în România printr-o firmă cu doar câțiva angajați.

În opinia mea, problema scandalului dintre Uber și Bolt (fost Taxify) este una de natură umană, și prima dovadă a faptului că giganții din taximetrie au o putere financiară suficient de mare încât să stimuleze crearea de legi în favoarea lor. Dacă proiectul de lege detaliat aici va fi adoptat în următoarele luni, consecințele pentru oamenii de rând vor fi dezastruoase. Probabilitatea să ducă la dispariția Uber și Bolt (ex Taxify) este mare, dar precedentul va fi mai grav decât pare la prima vedere.

Uber versus taxi în străinătate

Într-o țară precum Anglia, în care Uber a pierdut licența de funcționare în câteva orașe sau în Copenhaga în care a existat doar pentru câteva luni până să dispară, situația este complet diferită de România. Acolo, taxi-urile sunt în regulă, taximetriștii sunt la fel. Poți plăti cu cardul la finalul celor mai multe curse sau poți plăti în interiorul unei aplicații de mobil, într-o manieră foarte similară cu Uber.

În România, Uber a funcționat și continuă să funcționeze foarte bine de cele mai multe ori, datorită mulțumirii clienților și a gradului de confort inclus în acest serviciu. Nici măcar nu este vorba de bani mai mulți comparativ cu taxi. Să mergi cu Uber nu este o aroganță. Nu este ca și cum dai cinci lei în plus ca să nu te enervezi. Daci 10 sau 20 lei în minus comparativ cu multe curse de taxi din Capitală și, aproape de fiecare dată, te surprinde civilizația.

Există excepții la Uber și le simți din momentul în care ai urcat în mașină. Imediat îți dai seama că un șofer de taxi cu experiență a migrat la echipa adeversă și face eforturi supraomenești să se adapteze la civilizație. Aproape că îl simți când vrea să-ți spună că se retrage în celălalt colț al Bucureștiului deoarece uită că și-a schimbat serviciul. Acei oameni sunt însă, în continuare, destul de rari, iar frica de rating mic este benefică tuturor.

Există și excepții la taxi, dar, la fel ca în cazul Uber, sunt puține. De cele mai multe ori, asculți povestea de viață a un taximetrist supărat pe Uber, Taxify sau Bolt și, la final, continui să fii uimit că în 2019 el nu a auzit de rest. E frustrant de cele mai multe ori, dar de asta s-a inventat conceptul de ridesharing și, ca prin minune, a soluționat majoritatea problemelor.

Am mers cu Uber în afară și, ca orice turist, am fost mai relaxat

Din virtutea inerției, ai putea să percepi scandalul dintre Uber și taximetriști la nivel micro. Să te gândești că vor să ia pâinea de la gură taximetriștilor principiali și respectuoși, oriunde ar exista ei. Un serviciu precum Uber are însă avantajul că e global. Din acest motiv, joacă în altă ligă.

Te bucuri tu ca român că mergi din București în Brașov, pornești aplicația și vezi exact cât te costă de la gară până în centru. Aceasta este o chestiune de confort psihologic și de ea te bucuri și când mergi la Milano sau Paris, la fel ca un turist care vine din Statele Unite și, în loc să fie furat de taximetriști din Gara de Nord, plătește o cursă de Uber la fel ca acasă, poate mai ieftină.

Am mers cu Uber în mai multe orașe europene și niciodată nu m-am simțit mai liniștit știind cât urmează să plătesc și câ nu trebuie să am numerar în buzunar. După cum se poate vedea în cursele de mai sus din Milano, m-am bucurat de niște mașini de top, Jaguar XF, respectiv Lexus GS, iar costul unei curse a fost modic. Totul ține de experiența per ansamblu.

În Paris, de exemplu, la fel ca în cazul taxiurilor care activează în capitala franceză, nu ai voie să fii șofer pe Uber cu o mașină mai veche de trei ani. Prețul, la fel ca la Milano, a fost de la 10-15 euro pe o cursă, mai ales dacă îți desfășurai majoritatea activităților prin zona centrală a orașului. De fiecare dată, banii mi-au plecat de pe același card pe care îl folosesc în țară.

Legiferarea este o soluție, dar nu ca în România

Uber activează legal în România. Oferă locuri de muncă în condiții moderne, plătește impozit la stat pe profit, iar clienții sunt mulțumiți. Șoferii de Uber își doresc asigurare de sănătate, tarife un pic mai mari și alte câteva beneficii specifice unui job tradițional. În anumite țări europene, compania americană le oferă și pe acelea. În timp, probabil că vor exista și pentru șoferii din țara noastră, dacă taximetriștii și lobby-ul făcut la guvern nu ne vor lăsa fără Uber pentru totdeauna.

Este normal ca un șofer care activează pe Uber să fie profesionist, să aibă peste 21 de ani și să nu fi rămas fără carnet din cauza faptului că a fost prins băut la volan. De asemenea, ar fi bine să nu aibă vreo condamnare pe cazier, chiar dacă poți ajunge să conduci frumoasa noastră țară cu câteva condamnări la activ. O asigurare de răspundere civilă legală, respectiv asigurare de bunuri și persoane este, de asemenea, un plus binevenit.

Pe de altă parte, introducere unei taxe anuale de autorizare de 50.000 lei pentru Uber, Bolt și alte companii de ridesharing este o absurditate și o manifestare agresivă pentru a descuraja activarea lor în țara noastră. Nu este normal la niciun nivel ca astfel de penalizări financiare să fie introduse printr-o lege care nu face decât să favorizeze, fără nicio noimă, taxiurile tradiționale.

Într-o țară democratică, serviciile de Taxi și Uber sau Bolt (fost Taxify) pot conviețui. Este chiar recomandabil. În mod normal, concurența generează ambiție și evoluție. Doar în România duce la violență, șoferi de Uber bătuți, curse anulate de către taximetriști de dragul răzbunării sau ouă în geam.

Scuza clasică este că acesta e nivelul de cultură al românilor, mai ales al celor care activează pe taxi. Nu ar trebui însă să fie ăsta. Taximetria de la noi are nevoie rapid de un upgrade, POS-uri pentru plata cu cardul, mai puțină bișniță și mai puțini rechini. Banii care au fost cheltuiți pentru ”stimularea” unor legi în parlament puteau fi investiți în mașini mai curate sau mai noi și oameni mai civilizați la volan. Doar în România taximetria este văzută ca o meserie de îmbogățire rapidă.

Ți se urcă străinul în mașină și, în loc să te gândești cum faci impresie bună ca să revină în țară, mai pui un zero la cursă și faci înconjurul Bucureștiului, când el vrea să meargă de la Gara de Nord până pe Magheru. Cursele de taxi nu ar trebui să fie o negociere constantă în care șoferul îți face o favoare teribilă că te-a luat în mașină. Poate nu este posibil să-ți facă o estimare perfectă a cursei de dinainte, dar nici să-ți ceară 30 lei pe doi kilometri nu este în regulă.

În final, la fel ca la început, adevărul este undeva la mijloc, dar dacă vom rămâne fără Uber din cauza unor guvernanți ”binevoitori” cu taximetriștii, vom avea cu toții de pierdut. Poate nu ai mers niciodată cu un serviciu de ridesharing, iar vărul tău e taximetrist și ți-a povestit el ”ce mărlani sunt ăștia”. Din păcate, Uber, Bolt sau alți din aceeași echipă sunt o manifestare de evoluție culturală, de tehnologizare a unui proces care, timp de câteva decenii, a fost o sursă de stres pentru români.

Când venea mătușa de la țară în vizită, primul gest pe care îl făceai era să-i ții un întreg discurs legat de identificarea taxiului corect, de parcă era la o vănătoare de comori. Nu este normal, iar Uber era un pas către normalitate. Încet, încet însă, riscăm să se transforme într-o fantasmă la fel ca pretențiile noastre absurde pentru autostrăzi.